Capitolul 11 – Igiena echipamentelor, biosecuritate si prevenirea contaminarilor intre sisteme

Capitolul 11 – Igiena echipamentelor, biosecuritate si prevenirea contaminarilor intre sisteme

11.1. Conceptul de biosecuritate în acvacultura ornamentală

Biosecuritatea reprezintă ansamblul de măsuri menite să prevină introducerea, răspândirea și menținerea agenților patogeni într-un sistem acvatic.
În cazul koi-ilor, acești agenți includ:

  • paraziți (Costia, Trichodina, Ichthyobodo);

  • bacterii (Aeromonas, Pseudomonas, Flavobacterium, Columnaris);

  • viruși (KHV – Koi Herpesvirus, SVC – Spring Viraemia of Carp);

  • ciuperci (Saprolegnia);

  • precum și contaminanți biologici proveniți din plante sau nevertebrate acvatice.

🧠 Biosecuritatea nu înseamnă doar „dezinfectare”, ci și controlul fluxurilor, echipamentelor și oamenilor care interacționează cu sistemul.


11.2. Zonele critice de risc biologic

Pentru un crescător de koi, există trei surse majore de contaminare:

  1. Peștii nou sosiți – purtători asimptomatici;

  2. Echipamentele comune – plase, furtune, recipiente;

  3. Apa și plantele provenite din alte sisteme – care pot aduce microorganisme.

Riscul crește exponențial în fermele sau iazurile cu mai multe bazine, unde personalul lucrează zilnic în toate zonele.

📍 Un simplu minciog folosit pe rând în două bazine poate transfera KHV sau Aeromonas în câteva secunde.


11.3. Principii generale de igienă a echipamentelor

  • Separare completă între echipamentele fiecărui bazin (etichetare vizibilă: „carantină”, „iaz principal”, „spital” etc.);

  • Curățare mecanică zilnică (îndepărtarea mucusului, resturilor de hrană, biofilmului);

  • Dezinfectare chimică săptămânală;

  • Uscare completă după dezinfectare (mulți agenți patogeni mor la deshidratare completă);

  • Evitarea contactului direct între apă și echipamentele de la diferite bazine.


11.4. Substanțe dezinfectante recomandate

   Substanță        Concentrație uzuală         Timp de contact     Observații
Hipoclorit de sodiu (clor) 1–2% 10–15 min Clătiți abundent, lăsați să se usuce complet
Permanganat de potasiu (KMnO₄) 10–20 mg/L 30 min Eficient pentru biofilm și paraziți
Virkon® Aquatic 1% 10 min Biodegradabil, sigur pentru plastic și metal
Iod povidonat (Betadine) 10% 5–10 min Bun pentru instrumente mici
Apă oxigenată (H₂O₂ 3%) 15–20 min Alternativă sigură, fără reziduuri

💡 Evitați amestecarea substanțelor! Fiecare are un mecanism diferit și poate produce gaze toxice în combinații greșite.


11.5. Procedura completă de igienizare a echipamentelor

  1. Curățare mecanică – spălarea vizibilă cu apă curată și perie moale;

  2. Dezinfectare chimică – imersie completă în soluția recomandată;

  3. Clătire abundentă cu apă declorinată;

  4. Uscare totală în aer liber, la soare, timp de minimum 24 ore;

  5. Depozitare separată în spațiu uscat, curat și ventilat.

☀️ Radiația UV naturală (soarele) are un efect dezinfectant suplimentar excelent.


11.6. Biosecuritatea personală și fluxurile de lucru

Un aspect adesea neglijat: persoana care întreține bazinele poate fi vector de infecție.
Pentru a limita riscurile:

  • lucrați întotdeauna în ordinea „curat → murdar” (mai întâi iazurile sănătoase, apoi cele suspecte);

  • folosiți mănuși și încălțăminte diferită pentru carantină;

  • evitați trecerea între bazine cu picioarele ude;

  • spălați uneltele și mâinile între intervenții.

🧍‍♂️ Un simplu șlap sau cizmă poate transporta bacterii între bazine fără să ne dăm seama.


11.7. Dezinfectarea sistemelor și a apei

Când se suspectează o contaminare majoră (după o boală, mortalitate, KHV):

  1. Se evacuează complet apa;

  2. Se spală pereții bazinului cu soluție de clor 2%;

  3. Se clătește și se usucă complet 3–7 zile;

  4. Se cicliză biologic din nou înainte de reintroducerea peștilor.

📌 Niciun sistem nu trebuie repopulat imediat după o boală gravă – flora bacteriană trebuie reconstruită de la zero.


11.8. Igienizarea filtrelor și a mediilor biologice

Filtrul biologic este un echilibru delicat între bacterii benefice (nitrificatoare) și patogene.
În timpul dezinfectării:

  • nu se spală mediile biologice cu substanțe chimice – se clătesc doar cu apă din iaz sau carantină;

  • mediile noi se sterilizează înainte de introducere (ex. 30 min în soluție de KMnO₄, apoi clătire);

  • mediile contaminate (după boală majoră) se înlocuiesc complet.


11.9. Măsuri suplimentare de biosecuritate în iazurile mari

  • Instalați sisteme separate de scurgere și umplere pentru carantină;

  • Montați filtre UV pe fiecare circuit independent;

  • Evitați transferul plantelor acvatice între bazine fără carantină vegetală (5–7 zile în permanganat diluat);

  • Înregistrați orice achiziție nouă și asociați un cod de lot pentru trasabilitate.


11.10. Protocol rapid de urgență în caz de suspiciune de contaminare

  1. Izolați imediat bazinul afectat;

  2. Opriți orice flux de apă comun;

  3. Folosiți echipamente dedicate doar acelui bazin;

  4. Informați crescătorul sau medicul veterinar piscicol;

  5. Efectuați analize de laborator pentru identificarea agentului.


11.11. Concluzie

Biosecuritatea este, de fapt, cea mai bună asigurare de sănătate pentru koi.
Ea nu costă mult, dar previne pierderi uriașe.
Un sistem curat, bine organizat și riguros întreținut va rămâne stabil ani la rând.

„În acvacultură, igiena nu este o activitate – este o mentalitate.”

Postarea urmatoare Postarea anterioara

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!