7.1. Introducere: bacteriile sunt peste tot
Bacteriile nu sunt inamicul, ci parte din echilibrul biologic.
Într-un sistem sănătos, există milioane de bacterii benefice (Nitrosomonas, Nitrobacter, Bacillus) care mențin ciclul azotului și curăță apa.
Însă, în condiții de stres, bacteriile oportuniste (Aeromonas, Pseudomonas, Flavobacterium) devin patogene.
➡️ Carantina nu este despre eliminarea bacteriilor, ci despre menținerea echilibrului între gazdă și microbi.
7.2. Principalele bacterii patogene la koi
| Genul bacterian | Tip infecție | Semne clinice principale | Observații |
|---|---|---|---|
| Aeromonas hydrophila / sobria | septicemie hemoragică | ulcerații roșii, abcese, branhii inflamate | cea mai comună cauză de ulcere la koi |
| Pseudomonas fluorescens | infecții cronice | pete gri-verzui, răni lente, pierdere solzi | active la temperaturi mai scăzute |
| Flavobacterium columnare (Columnaris) | necroză branhială, „mucegai de gură” | zone albicioase pe cap, aripioare erodate | se dezvoltă la >25°C, în apă cu oxigen scăzut |
| Edwardsiella tarda | septicemie internă | umflături, exoftalmie, abdomen distins | mai rară, dar gravă |
| Mycobacterium spp. | infecții cronice granulomatoase | pești apatici, slăbiți, deformări | zoonotică – se transmite la oameni prin răni |
7.3. Ciclul bacterian și factorii declanșatori
Bacteriile oportuniste sunt mereu prezente în apă.
Ele devin periculoase când imunitatea koi-ului scade.
Cei mai comuni factori declanșatori sunt:
-
variații bruște de temperatură (primăvară/toamnă);
-
concentrații crescute de amoniac/nitriți;
-
stres din transport, manipulare, izolare;
-
densitate prea mare de pești;
-
oxigen insuficient;
-
răniri mecanice (plase, sărituri, mușcături).
📉 Stresul = poarta de intrare a bacteriilor.
El reduce producția de mucus protector și slăbește răspunsul imun.
7.4. Cum se manifestă o infecție bacteriană
Semnele variază în funcție de specie, dar au elemente comune:
🔸 Faza incipientă (zilele 1–3)
-
apetit scăzut;
-
ușoară izolare, stat la fund;
-
respirație accelerată;
-
pete discrete pe piele sau aripioare.
🔸 Faza intermediară (zilele 4–10)
-
ulcere roșii, circulare, cu margine albă;
-
aripioare erodate;
-
branhii decolorate sau inflamate;
-
secreție mucus albicios.
🔸 Faza avansată
-
exoftalmie (ochi ieșiți în afară);
-
ascită (burta umflată);
-
sângerări subcutanate;
-
letargie severă, moarte.
💡 Semnele bacteriene nu sunt întotdeauna spectaculoase – uneori primul simptom e doar lipsa poftei de mâncare.
7.5. Diferențierea infecțiilor bacteriene de cele parazitare
Infecțiile bacteriene apar adesea după o infestare parazitară.
Paraziții (Trichodina, Costia, Chilodonella) deteriorează epiteliul pielii și branhiei, creând o „poartă” pentru bacterii.
📍 Cheia diagnostică:
-
dacă leziunile sunt izolate, roșii și profunde → bacterian;
-
dacă peștii se freacă și prezintă mucus albicios difuz → parazitar.
În practică, multe cazuri sunt mixte.
7.6. Prevenția bacteriană în carantină
-
Stabilitatea apei – amoniac și nitriți = 0, oxigen >7 mg/L.
-
Sarea profilactică (0.3–0.5%) – reduce stresul osmotic și blochează absorbția de toxine.
-
Schimburi regulate de apă – elimină metaboliții bacterieni.
-
Aerare puternică – bacteriile patogene prosperă în apă cu oxigen scăzut.
-
Echipamente sterile – niciun contact cu iazul principal.
-
Izolarea peștilor bolnavi în recipiente secundare pentru tratament.
7.7. Evaluarea bacteriologică (pentru crescătorii avansați)
Pentru o diagnosticare exactă:
-
raclaj din zona afectată, colorat Gram;
-
cultură bacteriană pe medii selective;
-
antibiogramă (dacă se folosesc tratamente).
💡 Important: tratamentele empirice sau antibioticele fără testare pot selecta tulpini rezistente și distruge flora benefică.
7.8. Protocol general de gestionare a infecțiilor bacteriene
🔹 Pas 1: izolare
Separă imediat peștii afectați într-un recipient propriu.
🔹 Pas 2: verificarea apei
Testează amoniac, nitriți, pH, oxigen.
În 70% din cazuri, problema principală este apa, nu bacteria.
🔹 Pas 3: corecții rapide
-
schimb 30–50% apă,
-
adăugare sare 0.5%,
-
oxigenare intensă.
🔹 Pas 4: observație zilnică
Dacă rana se stabilizează în 48 h, nu e nevoie de tratamente chimice.
Dacă se extinde, se poate aplica local (cu pensulă sau bețișor) un antiseptic slab:
-
iod povidona (Betadine 5%),
-
permanganat de potasiu diluat (soluție 2–5 mg/L în baie scurtă).
📌 Niciodată nu se folosesc antibiotice în apă fără diagnostic bacteriologic.
7.9. Relația dintre bacterii și stresul imunologic
Koii nou-veniți trec printr-un șoc imunologic:
-
pierd o parte din mucus în timpul transportului;
-
se adaptează la o nouă microfloră;
-
temperatura diferă față de mediul anterior.
În acest interval (primele 7–10 zile), organismul lor este extrem de vulnerabil.
De aceea, este vital ca mediul să fie perfect stabil – orice fluctuație chimică sau termică amplifică riscul bacterian.
🧬 Imunitatea koi-ului nu este un zid, ci un echilibru dinamic între stres și microfloră.
7.10. Prevenirea recurențelor
După un episod bacterian, sistemul rămâne sensibil.
Pentru refacerea microflorei:
-
adaugă bacterii benefice comerciale (culturi nitrificante și heterotrofe);
-
menține oxigenarea ridicată;
-
evită suprapopularea;
-
păstrează KH stabil (7–8°dKH);
-
curăță periodic fundul bazinului fără a deranja filtrul biologic.
7.11. Importanța carantinei inversate
Uneori, iazurile existente sunt cele care poartă bacterii problematice, iar noii pești sunt sănătoși.
Dacă introduci koi sănătoși într-un iaz cu Aeromonas activă, rezultatul este același: îmbolnăvire.
💡 Soluție: după adăugarea peștilor noi, monitorizează atent și vechii koi.
Dacă apar semne la ei, problema este în sistem, nu la noii veniți.
7.12. Concluzie
Bacteriile sunt o componentă inevitabilă a vieții acvatice.
Ceea ce decide sănătatea koi-ului nu este absența bacteriilor, ci capacitatea organismului și a mediului de a menține controlul asupra lor.
Un crescător experimentat știe că:
-
o apă stabilă = cel mai bun antibiotic;
-
oxigenul = cea mai ieftină terapie;
-
răbdarea și observația = cele mai sigure instrumente de diagnostic.
Carantina devine, astfel, un laborator al echilibrului biologic – locul unde nu doar observăm peștii, ci învățăm cum funcționează viața invizibilă din jurul lor.