6.1. Scopul carantinării
Carantinarea nu este doar o perioadă de „așteptare”, ci un proces de evaluare biologică controlată.
Scopurile principale sunt:
-
verificarea sănătății reale a peștilor nou-veniți;
-
depistarea infecțiilor ascunse (bacteriene, virale, parazitare);
-
adaptarea treptată la parametrii chimici și microbiologici ai sistemului final;
-
evitarea contaminării iazului principal.
6.2. Durata recomandată
Durata optimă a carantinării:
⏱️ minimum 4 săptămâni, ideal 6–8 săptămâni în condiții controlate.
Această perioadă permite:
-
stabilizarea imunitară,
-
trecerea printr-un ciclu complet de temperatură,
-
apariția eventualelor simptome ascunse.
6.3. Pregătirea bazinului de carantină
✔️ Filtru biologic ciclat complet (vezi cap. 4)
✔️ Aerare permanentă și constantă
✔️ Acoperire (pentru a preveni săriturile și stresul vizual)
✔️ Echipamente separate: plase, furtune, găleți – niciodată folosite la iazul principal
✔️ Iluminare naturală, difuză – fără expunere directă la soare
📏 Volum recomandat: 500–1000 litri / 3–5 koi (în funcție de dimensiune).
6.4. Aclimatizarea inițială
-
Flotarea pungilor sau recipientelor timp de 20–30 minute pentru egalizarea temperaturii.
-
Adăugarea treptată a apei din bazinul de carantină (10–15% la 5 min) pentru egalizarea chimică.
-
Transferul peștilor cu plasa, nu cu apa din ambalaj.
💡 Motiv: apa de transport conține concentrații mari de amoniac și dioxid de carbon, care devin toxice imediat după deschiderea pungii.
6.5. Faza 1 – Stabilizarea (Zilele 1–7)
Obiectiv: adaptare fără stres.
-
Temperatura: 24–25°C constantă
-
Sarea: 0.3% (3 g/L) – protecție osmotică și reducerea stresului
-
Hrănire: foarte ușoară, doar după 24–48 h, în cantități mici
-
Monitorizare: zilnică (apetit, respirație, înot, comportament)
-
Teste de apă: NH₃, NO₂⁻, pH la 2 zile
⚠️ Nu se aplică tratamente preventive în această fază. Scopul este observarea comportamentului natural al peștilor.
6.6. Faza 2 – Observație și testare controlată (Zilele 8–21)
Obiectiv: detectarea infecțiilor latente și verificarea rezistenței.
Metode recomandate:
-
creșterea treptată a temperaturii până la 27–28°C;
-
menținerea sării la 0.3–0.5%;
-
eventual introducerea unui pește santinelă sănătos din iaz (rezistent, crescut local).
🐟 Scopul peștelui santinelă: acesta acționează ca „tester biologic” — dacă noii koi poartă un agent infecțios, el va manifesta simptome primul.
🧪 Observații zilnice:
-
pete, ulcerații, exoftalmie, pierdere mucus;
-
comportament: frecare, izolare, stat la suprafață;
-
culoare branhii, secreții, fecale.
Orice anomalie apărută în această fază indică o problemă ascunsă.
6.7. Faza 3 – Testarea imunității prin variații de temperatură (Zilele 22–35)
Obiectiv: verificarea rezistenței virale și bacteriene.
Temperatura se reduce treptat cu 2°C/zi până la 18–20°C, apoi se ridică din nou la 25°C.
Această variație simulează trecerea dintre anotimpuri și poate declanșa:
-
boli virale latente (KHV, SVC),
-
infecții bacteriene oportuniste (Aeromonas, Pseudomonas).
💡 Regula de aur: orice sistem infecțios ascuns se manifestă la schimbarea temperaturii, nu la temperatură constantă.
6.8. Faza 4 – Adaptarea finală și evaluarea clinică (Zilele 36–45)
Dacă peștii rămân activi, mănâncă normal și nu prezintă semne clinice:
-
sarea se reduce treptat prin schimburi de apă;
-
temperatura se ajustează la cea din iaz;
-
se efectuează un control general:
-
examinare vizuală,
-
eventual raclaj branhial și cutanat (pentru paraziți microscopici),
-
verificarea mucusului.
-
📋 Jurnal de carantină: notează zilnic observațiile (temperatură, pH, comportament, hrană, simptome). Acesta este cel mai util instrument în evaluarea istorică a sănătății.
6.9. Integrarea în iazul principal
Înainte de introducere:
-
Egalizează temperatura între bazin și iaz (max 1°C diferență).
-
Mută peștii cu plasa – niciodată cu apa din carantină.
-
Urmărește-i primele 3–5 zile după introducere pentru orice semn de stres sau boală.
💧 Sfat profesionist: dacă ai cel mai mic dubiu privind sănătatea, prelungește carantina încă 2 săptămâni – este mult mai ușor să tratezi 3 pești în carantină decât 30 într-un iaz.
6.10. Erori frecvente în carantinare
-
introducerea peștilor fără ciclizare completă a filtrului;
-
folosirea echipamentelor comune între iaz și carantină;
-
curățarea excesivă a bazinului (îndepărtarea coloniilor bacteriene);
-
tratamente multiple aplicate preventiv, fără diagnostic;
-
eliberarea prematură în iaz.
6.11. Rolul bacteriilor oportuniste și al stresului
Un aspect deseori ignorat: multe infecții nu provin de la peștii noi, ci din bacteriile deja prezente în iaz.
Un pește nou, stresat și cu imunitatea scăzută, poate ceda rapid în fața unei Aeromonas sau Pseudomonas deja existente în sistem.
➡️ Carantina funcționează în ambele sensuri:
-
protejează iazul de peștii noi,
-
dar și peștele nou de microflora agresivă a iazului.
De aceea, este recomandată inocularea treptată a microflorei – prin adăugarea a 1–2 litri de apă din iaz în bazinul de carantină în ultimele zile, pentru adaptare.
6.12. Concluzie
Carantinarea corectă este mai mult decât o formalitate – este un act de responsabilitate biologică.
Ea combină observația atentă, biologia apei, igiena și răbdarea.
Un crescător experimentat știe că succesul nu stă în tratamentele aplicate, ci în problemele prevenite.
Fiecare pește introdus în iaz devine parte dintr-un ecosistem comun – iar sănătatea acelui sistem depinde de rigurozitatea carantinării.