2.1. Ce este carantina și de ce este esențială
Carantina reprezintă o perioadă controlată de izolare, observare și adaptare a peștilor nou introduși, menită să prevină răspândirea bolilor către populația existentă. În esență, ea este o măsură de biosecuritate, nu un tratament.
Scopul principal nu este „vindecarea”, ci confirmarea sănătății.
Chiar și peștii care par perfect normali pot fi purtători de paraziți, bacterii sau viruși latenți. În același timp, un mediu deja dezechilibrat (cum e un iaz vechi, cu floră bacteriană instabilă) poate declanșa boală la indivizii nou sosiți, chiar dacă aceștia provin din medii curate.
Prin urmare, carantina acționează în ambele sensuri:
-
protejează iazul de noii pești,
-
dar și noii pești de iazul existent.
2.2. Scopurile biologice ale carantinării
-
Izolare – separarea fizică pentru întreruperea oricărei căi de transmitere (apă, unelte, stropi).
-
Observare – detectarea timpurie a semnelor de boală, modificări de comportament sau apetit.
-
Adaptare – aclimatizarea treptată la parametrii de apă și microflora bacteriană locală.
-
Diagnostic – dacă apar simptome, se pot face analize (raclat, frotiu, antibiogramă) fără a risca întregul iaz.
-
Confirmarea sănătății – doar după o perioadă stabilă fără semne de boală, peștii pot fi introduși.
2.3. Durata optimă a carantinei
Durata minimă recomandată este de 4–6 săptămâni, în funcție de temperatura apei.
La 24–26°C metabolismul este activ, iar eventualele infecții latente se manifestă mai repede.
Sub 20°C, procesele biologice încetinesc, iar carantina trebuie prelungită.
Această perioadă permite:
-
un ciclu complet de paraziți externi (ex. Ichthyophthirius multifiliis – „boala punctelor albe”);
-
declanșarea unor infecții bacteriene ascunse;
-
adaptarea imunologică a peștilor la microflora mediului nou.
2.4. Etapele procesului de carantinare
-
Acomodare inițială (0–3 zile) – aclimatizare la temperatură și apă, aerare puternică, hrană minimă.
-
Observare intensivă (4–14 zile) – urmărirea comportamentului, respirației, apetitului; eventuală cură de sare 0,3–0,6%.
-
Stabilizare biologică (15–30 zile) – monitorizare parametri (NH₃, NO₂⁻, pH), hrănire controlată, menținerea igienei.
-
Test de stres și santinelă (30–42 zile) – introducerea unui pește din iazul principal sau ușoara creștere a temperaturii pentru a declanșa eventualele infecții ascunse.
-
Integrare treptată (după 6 săptămâni) – ajustarea treptată a apei și supraveghere atentă în primele 7 zile după unirea loturilor.
2.5. Tipuri de carantină
-
Carantina de rutină – pentru orice pești noi, chiar și de la surse „sigure”.
-
Carantina de diagnostic – când există simptome, se investighează patogenii implicați.
-
Carantina de urgență – izolarea rapidă a unui pește bolnav din iazul principal pentru a opri răspândirea.
2.6. Rolul observației zilnice și al jurnalului de carantină
În carantină, observarea este cel mai valoros instrument de diagnostic.
Notează zilnic:
-
temperatura, pH-ul, amoniacul, nitriții;
-
comportamentul (letargie, frecare, respirație rapidă, poziție anormală);
-
apetit și eventuale leziuni externe.
Un jurnal de carantină permite identificarea schimbărilor subtile și a corelațiilor între parametri și simptome.
2.7. Erori frecvente
-
folosirea acelorași unelte pentru iaz și carantină;
-
carantină prea scurtă (sub 2 săptămâni);
-
lipsa ciclizării biologice a bazinului;
-
tratamente „preventive” excesive (care pot distruge flora benefică);
-
lipsa acoperirii bazinului (peștii speriați pot sări).
2.8. Construirea unui protocol personalizat
Fiecare crescător își poate adapta protocolul în funcție de:
-
sursa peștilor (import, crescător local, proprii reproducători);
-
temperatura medie a apei;
-
infrastructura disponibilă (bazin separat, încălzitor, filtru biologic matur);
-
istoricul bolilor din iaz.
Important este ca protocolul să fie consecvent – nu trebuie schimbat de la o achiziție la alta. Coerența permite evaluarea și îmbunătățirea sistemului de biosecuritate.
2.9. Concluzie
Carantina este o etapă activă, nu o simplă „așteptare”. Ea combină observație, control al mediului, test biologic și disciplină procedurală.
Aplicată corect, reduce cu peste 90% riscul de introducere a bolilor grave (KHV, Columnaris, Aeromonas) și permite o integrare sigură și durabilă a noilor koi în ecosistemul existent.