5.1. Importanța calității apei în carantină
În perioada de carantină, peștii trec printr-un stres de adaptare: schimbă mediul, microbiota, chimia apei și chiar temperatura.
Un sistem de apă instabil amplifică stresul fiziologic, scade imunitatea și favorizează apariția infecțiilor bacteriene sau parazitare.
De aceea, stabilitatea valorilor este mai importantă decât atingerea unor cifre perfecte.
O apă „bună și constantă” este mai sănătoasă decât una „ideală dar fluctuantă”.
5.2. Parametrii esențiali și valorile recomandate
| Parametru | Valoare ideală | Interval acceptabil | Observații |
|---|---|---|---|
| Temperatura | 24–26°C | 20–28°C | Interval optim pentru imunitate și ciclul bacterian |
| pH | 7.2–7.8 | 6.8–8.2 | Stabilitatea e mai importantă decât valoarea exactă |
| KH (alcalinitate) | 6–8 °dKH | 4–10 °dKH | Menține stabil pH-ul; sub 4 → risc de colaps bacterian |
| GH (duritate totală) | 8–12 °dGH | 6–14 °dGH | Asigură echilibru ionic și sănătatea pielii |
| Amoniac (NH₃) | 0 ppm | <0.02 ppm | Toxic chiar și la valori foarte mici |
| Nitrit (NO₂⁻) | 0 ppm | <0.1 ppm | Afectează transportul oxigenului în sânge |
| Nitrat (NO₃⁻) | 20–40 ppm | <80 ppm | În exces, slăbește imunitatea și stimulează algele |
| Oxigen dizolvat (O₂) | >7 mg/L | >5 mg/L | Scade rapid la temperaturi ridicate |
| Salinitate (NaCl) | 0.3–0.5% (în scop profilactic) | 0.1–0.6% | Protejează branhiile și reduce stresul osmotic |
5.3. Temperatura – cheia metabolismului și a diagnosticului
Temperatura influențează direct:
-
rata metabolică a peștilor,
-
activitatea sistemului imunitar,
-
dezvoltarea bacteriilor și paraziților.
📈 La 24–26°C:
-
imunitatea este optimă,
-
bacteriile nitrificante funcționează eficient,
-
infecțiile latente se pot manifesta, permițând depistarea lor în carantină.
⚠️ Evită variațiile bruște >2°C/zi – pot provoca stres acut, letargie și pierderea mucusului protector.
5.4. pH-ul și echilibrul acid-bazic
pH-ul măsoară concentrația ionilor de hidrogen din apă – adică aciditatea sau alcalinitatea.
Un pH stabil menține funcțiile fiziologice și echilibrul osmotic al peștilor.
-
Sub pH 6.5: bacteriile nitrificante își reduc activitatea → acumulare de amoniac.
-
Peste pH 8.5: amoniacul devine mai toxic.
💡 Soluții practice:
-
Menține KH minim 6°d pentru stabilitate.
-
Folosește bicarbonat de sodiu (NaHCO₃) pentru corectare lentă, nu bruscă.
Măsoară pH-ul dimineața și seara – fluctuațiile pot semnala dezechilibre biologice.
KH (carbonat hardness) reprezintă capacitatea apei de a neutraliza acizii.
Este „perna de siguranță” a pH-ului.
Dacă KH scade sub 4°d, pH-ul poate cădea brusc – fenomen numit crash biologic, fatal pentru bacteriile nitrificante.
💧 Menținerea KH:
-
adaugă bicarbonat de sodiu (1 lingură / 1000 L ≈ +1°dKH);
-
efectuează schimburi regulate de apă;
-
evită folosirea excesivă de acizi sau tratamente chimice care consumă carbonatul.
5.6. Duritatea totală (GH)
GH (general hardness) exprimă concentrația sărurilor de calciu și magneziu.
Aceste minerale sunt vitale pentru:
-
sănătatea pielii și a solzilor;
-
activitatea enzimatică;
-
funcționarea corectă a sistemului nervos.
GH prea scăzut → stres osmotic, vulnerabilitate la infecții;
GH prea ridicat → apă „dură”, care poate afecta branhii sensibile.
5.7. Amoniacul (NH₃) – inamicul invizibil
Este cea mai toxică substanță din sistemul acvatic, chiar în concentrații minime.
Se formează din excremente, hrană neconsumată și descompunerea organică.
Simptome de intoxicare:
-
respirație accelerată,
-
roșeață la branhii,
-
pești care stau la suprafață,
-
letargie.
💡 La pH > 8 și temperatură > 25°C, amoniacul devine de 10x mai toxic.
De aceea, la temperaturi ridicate, monitorizarea zilnică este obligatorie.
5.8. Nitritul (NO₂⁻) – otrava sângelui
Nitritul blochează transportul oxigenului în sânge prin formarea methemoglobinei – efectul „brown blood disease”.
Prevenție:
-
menținerea filtrului biologic activ;
-
adăugarea de sare (0.3%) – clorura de sodiu blochează absorbția nitriților la nivel branhial;
-
schimburi de apă regulate.
5.9. Nitratul (NO₃⁻) – semnul final al echilibrului
Nitratul este produsul final al ciclului azotului – mai puțin toxic, dar acumulat în exces (>80 ppm) duce la:
-
letargie cronică,
-
scăderea imunității,
-
apă verzuie (alge).
🔁 Control:
-
schimburi parțiale săptămânale (20–30%);
-
plante acvatice absorbante (în sistemele semideschise);
-
filtru biologic matur și aerare intensă.
5.10. Oxigenul dizolvat
Koii sunt mari consumatori de oxigen, mai ales la temperaturi ridicate.
În carantină, oxigenul are rol dublu:
-
susține respirația peștilor,
-
hrănește bacteriile nitrificante.
Scăderea oxigenului = risc dublu: sufocare și dezechilibru biologic.
💨 Asigură oxigenarea prin:
-
piatră de aer mare sau difuzor ceramic;
-
jeturi de recirculare;
-
menținerea curată a filtrului și a suprafeței apei (fără biofilm).
5.11. Salinitatea (sarea) în carantină
Sarea neiodată (NaCl) este un instrument simplu, dar eficient, cu rol în:
-
reglarea osmotică;
-
reducerea stresului;
-
protejarea branhiei;
-
blocarea absorbției de nitriți.
Dozaj orientativ:
-
0.3–0.5% (3–5 g/L) – doză profilactică;
-
0.6% (6 g/L) – în cazuri de paraziți externi;
-
1% (10 g/L) – maxim temporar pentru tratament de urgență.
💡 Regulă esențială: sarea se adaugă treptat, în 2–3 etape, pentru a evita șocul osmotic.
5.12. Schimburile de apă
Apa nu este un element static – se degradează continuu.
Schimburile regulate sunt singura metodă eficientă de control al nitraților și al substanțelor dizolvate.
Recomandări:
-
10–20% la 2–3 zile în prima săptămână de carantină;
-
apoi 20–30% săptămânal, în funcție de testele de apă.
5.13. Utilizarea UV-C în carantină
Lampa UV-C sterilizează apa, distrugând bacterii și paraziți liberi.
Este utilă pentru:
-
claritate vizuală,
-
reducerea bacteriilor oportuniste,
-
controlul algelor.
Totuși, nu trebuie să înlocuiască filtrarea biologică!
💡 În timpul tratamentelor medicamentoase, lampa UV se oprește.
5.14. Concluzie
Calitatea apei în carantină este rezultatul echilibrului dintre biologie, chimie și disciplină.
Valorile ideale sunt repere, dar adevărata măsură a succesului este stabilitatea lor în timp.
O apă constantă, oxigenată și biologic matură este cel mai bun medicament preventiv.
În final, koii nu trăiesc în apă, ci în calitatea apei.