Old Pond Syndrome la Koi – Ce este și de ce apar probleme când introducem pești noi într-un iaz vechi
Old Pond Syndrome este un termen folosit tot mai des în comunitatea pasionaților de koi pentru a descrie situația în care un iaz funcționează aparent bine de mult timp, dar devine brusc instabil atunci când introducem pești noi. Pe scurt: iazul pare sănătos, dar ecosistemul este “îmbătrânit” și vulnerabil, iar orice schimbare poate declanșa probleme.
De ce apare Old Pond Syndrome?
Un iaz care funcționează ani la rând fără intervenții majore dezvoltă un echilibru foarte specific între:
-
flora bacteriană existentă,
-
parametrii apei,
-
numărul de pești deja adaptați,
-
nivelul de nutrienți acumulat în timp.
Peștii deja prezenți în iaz sunt obișnuiți cu aceste condiții – chiar dacă ele nu sunt perfecte. În schimb, peștii noi aduși din alt mediu sunt expuși brusc la o apă diferită, ceea ce determină stres sever sau chiar apariția unor boli.
Cum recunoaștem Old Pond Syndrome la koi?
Simptomele apar de obicei la peștii noi, nu la cei vechi:
-
letargie imediat după introducere,
-
respirație rapidă,
-
iritații ale pielii,
-
lipsa poftei de mâncare,
-
sensibilitate la paraziți sau bacterii.
În unele cazuri, peștii vechi pot părea perfect sănătoși, dar devin purtători ai unor agenți patogeni cu care noii koi nu sunt obișnuiți.
De ce iazul vechi nu este “periculos” pentru peștii existenți?
Pentru că:
-
au imunitate adaptată,
-
sunt obișnuiți cu micile variații locale,
-
se află în același ecosistem de mult timp.
În schimb, peștii noi nu au această imunitate specifică iazului, ceea ce îi face vulnerabili.
Cum prevenim Old Pond Syndrome?
-
Testarea completă a apei înainte de introducerea peștilor noi (pH, KH, GH, amoniac, nitriți, nitrați).
-
Creșterea treptată a KH-ului, dacă este foarte scăzut.
-
Schimb parțial de apă (20–30%) înainte de introducerea peștilor.
-
Carantină pentru pestii noi – minim 2–3 săptămâni.
-
Adăugarea de bacterii nitrificante pentru întărirea biofiltrării.
-
Evitarea supraaglomerării – iazurile vechi sunt și mai sensibile la încărcare.
Ce facem dacă problemele deja au apărut?
-
Monitorizăm strict parametrii.
-
Creștem oxigenarea și debitul filtrării.
-
Facem schimburi parțiale regulate de apă.
-
Tratăm peștii noi în bazin separat dacă apar simptome.
-
Eventual resetăm treptat filtrarea, fără a distruge complet biofilmul existent.
Concluzie
Old Pond Syndrome nu este o boală în sine, ci rezultatul unui echilibru fragil format în timp într-un iaz „bătrân”. Atunci când introducem pești noi, acest echilibru se poate rupe, iar noii koi sunt cei care resimt stresul și problemele. Cu pregătirea corectă și întreținere constantă, putem evita aceste situații și putem menține un iaz sănătos pe termen lung.