4.1. Ce este ciclul azotului
Ciclul azotului reprezintă procesul natural prin care deșeurile organice (excremente, hrană neconsumată, mucus, resturi vegetale) sunt transformate de bacterii benefice din substanțe toxice în forme mai puțin periculoase.
Este fundamentul oricărui sistem acvatic stabil – fără el, apa devine rapid toxică și peștii se intoxica cu propriile deșeuri.
Procesul se desfășoară în trei etape principale:
-
Amoniac (NH₃) – rezultatul direct al excrementelor și al descompunerii materiei organice. Este extrem de toxic, chiar în concentrații mici.
-
Nitrit (NO₂⁻) – bacteriile din genul Nitrosomonas transformă amoniacul în nitrit, care este tot toxic și afectează transportul oxigenului în sânge.
-
Nitrat (NO₃⁻) – bacteriile Nitrobacter și Nitrospira transformă nitritul în nitrat, substanță relativ sigură, eliminată prin schimburi de apă sau consumată de plante.
4.2. Importanța ciclării înainte de introducerea peștilor
Un bazin nou (inclusiv cel de carantină) nu are bacterii benefice la început.
Dacă se introduc pești imediat, amoniacul se acumulează și îi afectează rapid: pierd apetit, branhii iritate, respirație accelerată, înot la suprafață.
De aceea, ciclizarea biologică (numită și „maturarea filtrului”) trebuie realizată înainte de a primi pești, prin crearea artificială a unei surse de amoniac care să hrănească bacteriile nitrificante.
4.3. Cum se cicliează un bazin de carantină
Există două metode principale:
🔹 A. Ciclare „cu amoniac” (fishless cycling)
-
Se adaugă o sursă controlată de amoniac pur (soluție 2–4 ppm).
-
Filtrul, pompa și aerarea se pornesc permanent.
-
Se măsoară zilnic valorile NH₃, NO₂⁻, NO₃⁻.
-
După 2–4 săptămâni, amoniacul și nitriții scad la zero, iar nitrații cresc – semn că ciclul s-a stabilizat.
Aceasta este metoda cea mai sigură, fără stres pentru pești.
🔹 B. Ciclare „cu hrană sau pești santinelă”
-
Se adaugă puțină hrană uscată zilnic, care se descompune și produce amoniac.
-
Sau se introduc 1–2 pești santinelă rezistenți (din propriul iaz, sănătoși).
-
Procesul durează 4–6 săptămâni, cu monitorizare atentă.
Această metodă este mai naturală, dar necesită observație atentă pentru a evita intoxicarea cu amoniac.
In oricare din variante este indicată utilizarea unor filter startere pentru a grăbi și stabiliza procesul -
4.4. Mediile filtrante și coloniile bacteriene
Bacteriile nitrificante se fixează pe suprafețe solide, nu plutesc în apă.
De aceea, alegerea mediului filtrant este esențială.
Tipuri de medii eficiente:
-
Bio-balls – suprafață mare, curățare ușoară;
-
K1/K3 kaldnes/Hel-x – mișcare fluidă constantă, oxigenare optimă;
-
Matrix (Seachem) / geocell / bacteria home – porozitate ridicată;
-
Rocă vulcanică – bună pentru culturi dense, dar reține mizerie, necesită spălări;
-
Bureți / perii – eficienți mecanic și biologic.
💡 Sfat practic: bacteriile au nevoie de apă oxigenată și curată, deci nu curăța niciodată mediile filtrante cu apă de la robinet – folosește apă din același bazin.
4.5. Condițiile optime pentru bacteriile nitrificante
| Parametru | Valoare optimă | Efectul abaterii |
|---|---|---|
| Temperatură | 22–28°C | sub 15°C încetinesc puternic, peste 35°C mor |
| pH | 7.0–8.0 | sub 6.5 activitatea scade drastic |
| Oxigen dizolvat | >6 mg/L | esențial pentru conversie completă |
| Amoniac inițial | 2–4 ppm | prea mult = toxic, prea puțin = colonii lente |
4.6. Verificarea stabilității biologice
După 3–4 săptămâni de ciclizare:
-
Amoniacul (NH₃) = 0 ppm
-
Nitritul (NO₂⁻) = 0 ppm
-
Nitratul (NO₃⁻) = prezent (20–40 ppm)
Dacă sistemul reacționează la o doză suplimentară de amoniac (2 ppm) și o transformă complet în 24h, filtrul este complet ciclat.
4.7. Monitorizarea continuă în timpul carantinei
După introducerea peștilor, echilibrul se poate destabiliza temporar.
Se recomandă testarea la 2–3 zile în prima săptămână și apoi săptămânal.
Orice creștere a amoniacului sau nitriților impune:
-
schimb parțial de apă (25–30%);
-
verificarea debitului prin filtru;
-
aerare suplimentară;
-
eventual adăugarea de bacterii comerciale.
4.8. Greșeli comune în ciclizare
-
grăbirea introducerii peștilor;
-
spălarea mediilor filtrante cu apă de la robinet;
-
oprirea pompei noaptea („ca să se odihnească filtrul”);
-
suprapopularea bazinului înainte de stabilizare;
-
curățarea excesivă a filtrului mecanic și biologic simultan.
Aceste acțiuni duc la colaps bacterian, iar bazinul trebuie ciclat din nou.
4.9. Susținerea și refacerea filtrului biologic
În perioadele fără pești (între carantine), flora bacteriană moare dacă nu are sursă de amoniac.
Pentru menținerea ei:
-
adaugă periodic o cantitate mică de hrană;
-
circulă apa constant prin filtru;
-
evită uscarea mediilor filtrante.
Dacă sistemul a fost golit complet, trebuie reciclat de la zero.
4.10. Ciclul azotului și sănătatea koi-ilor
Un filtru biologic stabil are efect direct asupra sănătății:
-
previne iritațiile branhiale cauzate de amoniac;
-
menține echilibrul osmotic și pH-ul constant;
-
reduce stresul metabolic;
-
sprijină sistemul imunitar.
Un koi sănătos începe întotdeauna cu o apă biologic stabilă, nu cu medicamente.
4.11. Concluzie
Ciclizarea biologică este fundamentul invizibil al oricărui bazin de carantină.
Fără ea, toate celelalte măsuri (sare, tratamente, observație) devin inutile.
Filtrul biologic matur reprezintă coloana vertebrală a sănătății acvatice: o rețea de bacterii benefice care transformă deșeurile în echilibru și asigură o apă stabilă, clară și sigură.
Adevărata prevenție nu se face cu medicamente, ci cu biologie funcțională.